E noapte, iar afara e o ceata ciudata care transforma stalpii strazii intr-un fel de conuri de lumina care nu lumineaza de fapt nimic.
Nu v-am spus de intalnirile de gradul 3 pe care le am cu alte diverse vietuitoare -sunt sigur ca si acestea au descris intermeni elogiosi intalnirea cu mine :) . O constanta a acestor intalniri e incapacitatea mea de a recunoaste realitatea si interpretarea gresita, chiar tendentioasa uneori, a evenimentelor (vei intelege mai tarziu).

In vara ma plimbam cu un prieten cu bicicletele prin mijlocul orasului, printr-un parc mare pe marginea raului ce il strabate. Ne oprim sa bem apa, cand ridic capul de la tasnitoare, ce vad drept in mijlocul bike-trail-ului: o chestie paroasa cu picioare lungi. "Man, al naibii sa fiu daca asta nu e cel mai ciudat caine pe care l-am vazut in viata mea!" apuc sa spun, cu naivitate. Cred ca am spus "caine" pentru ca semana cu unul desi ceva nedefinit era in neregula, nu se misca din loc, ne studia curios si cu indrazneala de cateva secunde bune. La un moment dat, mi-am dat seama ca de fapt e un coiot, iar atunci, parca satisfacut de lectia predata, a disparut tacticos in padure.

Acum jumatate de an, mergeam cu R in plimbarea zilnica pe langa casa. La un moment dat, se apropie de noi un paznic al unui complex din apropiere, un scotian simpatic si in varsta care uimeste copiii -si pe mine in aceeasi masura- cu trucurile sale "magice". Ma roaga sa nu trec pe langa 3 brazi inalti de la vreo 30m, sau in fine, sa fiu atent, pentru ca acolo isi are cuibul o bufnita mare; imi relateaza misterios cum un biet chihuahua a fost confundat cu un banal sobolan -fie vb intre noi nici nu e greu- si atacat de respectiva infractoare inaripata. Am zambit politicos, razand in hohote in sinea mea imaginandu-mi o bufnita cu R, la vremea respectiva cantarind vreo 75 lb, in gheare, incercand in zadar sa decoleze; asta presupunand ca R ar sta ca la teatru, perfect calm, el care era spaima gastelor. Mai tarziu, sceptic din fire, am vazut bufnita cu binoclul din dotare.

Exact acum 3 zile, conduceam prin oras, pe o strada mai izolata. La un moment dat, remarc un cerb impaiat pe marginea drumului, langa o casa, cu toate coarnele din dotare. Cum iubesc armele (de fapt povestile din "spatele" lor) dar urasc vanatoarea, mi-am zis "ce prost gust si la asta, sarbatorile au trecut de ceva timp -as mai fi inteles conceptul de ren in coltul strazii- ce naiba nu-si baga fosila asta in basement?". cand ma apropii, il vad ca misca: era o frumusete de cerb, cat se poate de viu, care a zbughit-o la cativa metri mai incolo, dar tot s-a intors sa vada ce planuri am. Un animal superb. Mai in departare mai era unul, ceva mai tanar.