Originalitate autentica

O remarca m-a facut sa ma gandesc la modul in care, presupunand ca aceasta posibilitate exista, putem deveni autentic originali (creatorii unui concept profund nou).

Eu cred ca este imposibil in general, cu o singura imensa expectie (voi reveni) :) . Daca ar fi reala, originalitatea autentica ar face parte dintr-un fel de fizica quantica a mintii, un teritoriu paradoxal in care lucrurile exista dar totusi nu exista, in acelasi timp. Voi reveni mai tarziu la asta, dar cred ca science-ul actual evolueaza "impiedicat" de insasi incapacitatea noastra de a deveni o structura mentala "deschisa". Nu stiu spre ce, daca as sti n-ar fi deschisa.

Avea dreptate Meri, ca indivizi suntem limitati cultural, logic vorbind. In educatia noastra sunt folosite patternuri, iar noi insine raportam noile experiente la ele si le intelegem prin ele. Ma gandesc ca o aproximare a originalitatii autentice ar fi traita de ex de un orb din nastere care deodata vede; n-ar avea nici un reper, nici o experienta anterioara care sa reprezinte un suport logic la noua deschidere. Ce ar face atunci, cum ar intelege? Simplu, ar accepta experienta si atat. Un fel de "Crede si nu cerceta", sau mai bine zis "cel putin nu cerceta acum, accepta ca dat si cerceteaza dupa aceea raportandu-te la ce ai acceptat initial". Copii probabil pornesc cognitiv printr-o atitudine similara, dublata de mimetism si folosind feedbackul propriilor stari. Oare pentru a fi capabili de "deschidere" trebuie sa invatam ca logica nu este intotdeauna cea mai buna abordare? -da, realizez ironia de a scrie asta :)

De dragul teoriei, haideti sa facem o reducere la absurd. Haideti sa presupunem ca putem fi autentic originali. Ar insemna ca actul original nu ar avea legatura cu structura noastra pre-existenta (informational vorbind), deci, paradoxal, desi l-am crea, nu am fi capabili sa-l intelegem (doar mai tarziu). Originalitatea aceasta pare a fi definitia hazardului. Ar fi un salt al nostru in afara noastra, la fel de improbabil ca si un navigator care ar putea inainta sufland in panza proprie. Actul original nu ar avea nici o logica cunoscuta creatorului, deci ma intreb daca putem pretinde ca ar putea avea structura, complexitate; pare a fi entropic, curgand in directia naturala a vaii de potential. Totul despre acest act ne-ar fi necunoscut, in afara de sentimentul de noutate si neintelegere. Nu va suna cunoscut? :)

Spuneam de exceptie la imposibilitatea noastra programata de a fi autentic originali. Sentimentele (mai mult ca teenagers, dar si dupa), partea noastra afectiva sunt singurele aspecte pe care toti le cunoastem, generam involuntar, nu stim unde ne vor duce, nu intelegem de ce simtim ceea ce simtim. Iubim spontan (poate nu Moni pe Iri :) ), simpatizam sau nu spontan. Nu avem nici un control asupra lor (nu ma refer la incercarea de a controla, nu cred ca are cineva un switch on/off ), putem logic sa ne apropiem sau indepartam, dar asta adauga doar un "flavour" modului in care simtim.