Pana sa ajung eu sa imi valorific impulsivitatea, maica-mea a hotarat in 1990 AD sa atace frontal problema si sa mergem, eu si dansa, in tara vecina si prietena numita Bulgaria. De aici lucrurile s-au desfasurat ametitor asa incat intr-o buna dimineata m-am pomenit intr-un autocar plin in drum spre Vama Veche.
Maica-mea schimbase niste lei in leva, cred ca erau in jur de cateva sute $; pentru mine, un naiv traind intr-o epoca de piatra a finantelor, acei bani erau inlocuiti mental cu gramajoare de dulciuri avand alaturi movile mai mari de alune prajite cu sare. Unele din movilele acestea au disparut la granita, cand ghidul -genul de barman convertit ghid- ne-a cerut smechereste cate 10$ de fiecare "ca sa mearga repede treaba in vama". Ca sa anticipez, o va spun ca eram printre foarte putinii turisti veritabili in acel autocar. Maica-mea a incercat sa argumenteze cu un copilaresc "pai avem toate actele in regula", dar ala a fost mai tare in clont iar noi, nestiind cat de reale erau argumentele enuntate, am cedat. Deci cam un sfert din alune s-au dus.
Am ajuns in Varna, bucurie mare, am inteles ce a simtit Columb cu 500 ani in urma. Bine, banuiesc ca nici unul dintre companionii dansului nu au luat din burta corabiei genti largi, pline de lenjerie intima si alte nimicuri si le-au intins prin bazarurile acelei insule. Avand mai putina responsabilitate culturala decat Columb, colegii nostrii de drumetie exact asta au facut in targul de la mai putin de 50 m de parcare (how convenient...). Eu si cu maica-mea am pornit in explorarea orasului. Vroiam sa-mi placa, sincer! Era, ce-i drept, un pic mai colorat, produse mai multe, dar parca tot gri erau toate cladirile (sau poate era o vreme noroasa, nu mai stiu). Cert este ca ne-am oprit la primul magazin de alune, am luat vreo 3 kilograme de diverse tipuri. Mai la vale, am vazut un skateboard in vitrina altui shop. Ca sa intelegeti, sa ai un skateboard imediat dupa revolutie era cool, sa mai si mergi pe el era God-like. Cum prima cdt era absolut necesara pentru a doua, m-am rugat cu lacrimi de aligator de maica-mea sa-mi ia (era vreo $150). Nu mi l-a luat si bine a facut. Insa nu a scapat de 2 casete, intre care una cu Milli Vanili, plus un walkman. Am mai luat si o pizza vegetala -nu ma intrebati de ce a ales vegetala, probabil nu a inteles meniul- si niste pachete de guma de mestecat Turbo (pentru cunoscatori :) ). Intr-un cuvant, a fost o deziluzie care in final a sunat frumos pe muzica lui Milli si imbracata in pozele cu fotbalisti oferite de Turbo. Oare asa e in "afara"? am gandit dezamagit atunci.
Turbo si Final :-))
ReplyDelete