Spitalul Universitar Bucuresti, 2001 AD , sectia de chirurgie a -marelui- profesor Oprescu.
Personaj principal: un conferentiar, chirurg, cam la 1.85m, corpolent, tuns foarte scurt.
Personaj secundar 1: pacienta approx 55 ani, cancer pancreas, icter f pronuntat. Asteapta interventia paleativa (un stent) ptr eliminarea cauzei icterului.
Personaj secundar 2: voce din salon.
Personaj secundar 3 (colectiv): pacientii din salon.
Personaj secundar 4 (tot colectiv): cativa studenti.
Ps 1,3 si 4 sunt personaje tacute.
PP cu voce tare catre usa salonului: Hai ba, ce facem, e gata sau nu?
Vocea: Nu, ca vrea sa o sune pe fiica-sa inainte sa intre, zice ca poate nu mai iese.
PP aproape urland: Pai ce ba, stam asa si tot fu...em cateaua, vrea sau nu vrea??
Catre Ps 4, aproape sugubat: Ca doar nu stau acuma sa ma rog de ea.
Nu e de mirare ca medicii sunt priviti ca ultimele lichele in tara asta. Nici nu e greu sa generalizezi dupa ce asisti la o astfel de scena si auzi de alt medic care nu opereaza decat pe baza de spaga.
ReplyDeletePacat de medicii adevarati, care sunt bagati in aceeasi oala.
Respectivul era un penibil, cum numai un om mic poate fi. Si sunt f multi oameni mici in pozitii similare, care par sa nu aiba nici un Dumnezeu. Interesant era ca -in mintea sa- probabil credea ca ne ofera marinimos o lectie groteasca despre cum sa te impui in fata pacientilor. Absolut penibil.
ReplyDelete