Imi e dor de mirosul de padure din Romania, vara. E un pic prafuit, incins, si mai ales cu aroma (nu stiu daca e cuvantul corect) unei zile in care n-ai nimic altceva de facut decat sa umbli brambura printre copaci. Mergi si mergi, si poti sa dai peste izvoare curgand din cismele vechi, acoperite de ierburi; daca ai sti sa descifrezi literele chirilice sterse, ai afla despre vreun Voicu si despre ai sai, morti de peste 150 ani. Ca noi toti, a trait, a iubit, a urat poate, a avut copii, a mintit sau poate a fost un monument de cinste, cine stie, cui ii mai pasa dupa toti anii astia? Treci prin padure si ajungi in mijlocul unui sat adapostit intr-un fel de rapa adanca si larga - probabil iarna era mai usor de suportat in adancitura aia. Ai sentimentul ciudat ca ceva lipseste, dupa cateva minute iti dai seama ca e prea multa liniste pentru o asezare. Mergi pe drumul prost intrebandu-te ce fel de gospodari sunt astia, dar apoi realizezi ca ferestrele caselor sunt toate inchise, neobisnuit pentru caldura de la miezul zilei. Casele par ponosite, iar putinele zgomote sunt infundate, de parca aerul e o vata transparenta. Te intrebi unde sunt toti plecati, si deodata iti dai seama ca satul este parasit complet de zeci de ani, probabil din anii '50-'70. Da, si scoala e tot acolo, biserica e tot acolo, uitate de timp in rapa lor. Poate in biserica aia s-o fi botezat acel Voicu, poate in cimitirul pe care-l banui in spatele ei, printre tufisuri devenite pomi, o fi ingropat. Te gandesti la el, si printr-o bizara simetrie, inchizi cercul, pentru ca si el te-a imaginat acum mult timp; si parca simti cum ochi din alta lume te privesc, linistea devine mai apasatoare. Iti dai seama ca in lumea asta totul trece, nu e cale in jurul acestui adevar. Asa cum te plimbi tu acum prin satul lui Voicu, altii in viitor vor gasi intr-un colt de net "satul" tau virtual, cateva imagini poate, cateva ganduri; pentru ei vor fi la fel de antice cum ti se pare tie "blogul" lui Voicu, scris in chirilicele unui an obscur de prin 1800.